Legendele Carpatilor

 

Puranele, Itihasa şi Legende Carpaţilor

Karpatika era formată din cinci regate sfinte (Pancia-karpata). Ea se mai numea şi  Kamarupa (Ţinutul Tuturor Dorinţelor) pentru că avea calitatea de Prag-Jyotişa (se afla în locul potrivit pentru a-şi absorbi puterea direct „din lumina răsăritului soarelui” (Sūryodaya-prakāśāt).  În Mahabharata, găsim Panchakarpata (Sansk. panch= cinci) descrisă ca o împărăţie străveche, formată din cinci ţinuturi/regate sacre, din Vestul Bharatei (actualei Indii), care a fost cucerită de Nakula, unul din fraţii Pandava.

Cei care locuiau în Karpatika se ştiau cu numele de carpi, sau karpa (care s-ar traduce „teren înalt, pe poteca îngustă din interiorul zidurilor unei fortăreţe” (trimitere la circulaţia energiei Udana în corp). Kārpaṭa mai este tradus şi „candidat” sau „peţitor” sau „petiţionar”.

În expresia „karpati-vrata” termenul se înţelege drept „a trăi precum un hermit” sau „a prelua/ a observa modul de viaţă călugăresc”. Carpii sunt menționați şi în surse istorice mai noi, cum ar fi scrierile lui Herodot și Ptolemeu. Aşadar, în unele surse, carpii sunt descrişi ca o naţiune foarte puternică, independentă şi avansată spiritual, iar în alte surse sunt sunt descrişi cu termenul de „pasanda” - termen generic folosit pentru secte eretice, neortodoxe, neascultătoare în raport cu Bharata, care la vremea aceea era capitala lumii.  Unul din exemplele de erezie este prinţul Sudakşina (un donator foarte generos către preoţimea timpului său) care a dorit să-l ucidă pe Krişna, făcând o păpuşă de foc magic, pentru a se răzbuna din cauza uciderii tatălui său, regele-demon Paundraka.

Sectele Pasanda sunt descrise ca o categorie de ființe ascetice, eretice şi înfricoșătoare, care „trăiau prin puterea lor proprie”, undeva la marginea normelor acceptate, fiind capabili de nemurire, prin propriile ritualuri religioase foarte stricte, care mulţumeau o parte din zei.

Karpatika era un spaţiu deschis, de pelerinaj global, descris chiar ca „loc pentru pelerini” în glosarele epigrafe care explică terminologie sanskrită, prakrită şi dravidiană. Aici veneau doritorii de ştiinţe, din toată lumea, pentru a-şi primi învăţăturile. Metodele didactice folosite aici se numeau asana-karpata.

Karpatika avea şi un ţinut al şerpilor (Naga - dvipa) precum şi calitaţi sfinte (Pragjyotisha - în contextul puranic, se referă la un loc care este binecuvântat cu o energie solară foarte puternică şi pozitivă, care nu arde). În Kamarupa, se scrie că a venit demonul primordial Andhakasura (sau Raktabija - cel care deţinea sămânţa/ bija tuturor tipurilor de sânge/rakta de demoni) încercând să devină domnitor, pentru ca, din acest loc puternic, să poată stăpâni tot universul şi să-l ucidă pe Şiva.

Andhaka era un demon (asura) extrem de puternic, cunoscut pentru dorința sa necontrolată, inclusiv pentru zeița Parvati, soția lui Şiva – ceea ce a dus direct la un conflict major. Şiva Purana și Matsya Purana scriu că Andhaka s-a născut dintr-o picătură de transpirație a lui Şiva, care a căzut pe pământ și a fost crescut de demonul Niakşa, înrudit cu Hiranyakşa, care era fratele mai mic al lui Hiranyakaşipu, tatăl lui Prahlada.

Şiva a venit să-l omoare pe Andhaka (Raktabija), începând o luptă feroce, dar din fiecare picătură de sânge al demonului, care atingea pământul, se năşteau alti demoni. Şiva a apelat la Kanya-Şakti (Energia Fecioarei) şi a creat, din luturi speciale, o armată de zeiţe războinice numite Matrika, sau Mamele Divine menite să bea sângele demonilor înainte de a atinge solul, devenite ulterior, pe la noi, cunoscute ca Muma Pădurii, Muma Dracului, Muma Caloianului, Muma Ploii, Sfânta Vineri, Sfânta Varvara, Baba Dochia, Baba Cloanţa, Drăgaicele, Lăzăriţele, Ielele, Rusaliile etc.

Aceste Matrika apar în grupuri de diverse numere, uneori până la 64 de entităţi cu calităţi diferite, dar cel mai des întânit este grupul de şapte sau opt: Brahmi (avea puterea lui Brahma), Maheşvari (puterea lui Şiva), Vaişnavi (puterea lui Vişnu), Kaumari (puterea lui Skanda/ Kartikeya), Varahi (puterea lui Varaha), Aindri sau Indrani (puterea lui Indra), Narasimi (puterea lui Narasima), iar ultima şi cea cea mai teribilă era Ciamunda, sau Yami, sau Kali, care era manifestarea pe pământ a Mamei cosmice primordiale (Aditi/ prima, sau Mahadevi/ devi sau zeiţa cea mai mare). Împreună cu această armată deosebit de puternică, Şiva a învins demonul primordial. De reţinut, Matrikas au reprezentat şi încă reprezintă energii ale naturii care se activează (de la sine sau în mod controlat de om) numai în cazul războaielor sau luptelor împotriva unor boli sau dezastre naturale.