Biju, Bija, Dabija

 De la Biju la Dabija: din mitologia cuvintelor

Aproape toţi aţi auzit de talentatul nostru muzicant Biju, dar mai puţini ştiţi şi ce înseamnă cuvântul “Biju”/ “Bija” şi cum şade el, de milenii, la originea puternică a numelui de familie Dabija.

Numele Dabija este cunoscut, în istoria noastră modernă, ca fiind un nume în general bun, legat mai mult de cele bune şi mai puţin de cele rele. La o primă căutare, găsim oameni înzestraţi cu calităţi deosebite, remarcabili ca academicieni, scriitori, poeţi, regizori de film, actori, sportivi, constructori, generali de armată şi chiar un domnitor al Moldovei, prin secolul al 17-lea, care nu a domnit prea mult, avea unele defecte însă era iubit de popor şi de boieri, fiind descris ca având “bun simţ.”

Dar... care este, de fapt, originea numelui Dabija? 

Numel Dabija vine direct din rădăcina Sanskrită “Bija” care semnifică “origine” sau “sămânţă”, plus prefixul “Dab” care înseamnă “putere” “noroc” precum şi “a arunca”, precum şi “a trimite” precum şi “a comanda”. Confirmarea sensului de putere vine şi de la cuvântul românesc vechi “dăbilar” care însemna strângător de biruri. În India şi în Sudul Europei regăsim o plantă medicinală cu numele Dabkhar, tradusă în limba latină, mult mai târziu, ca “Imperata cylindrica” avnd proprietăţi deosebite în vindecare a unor boli grave.

În limbile primare ale lumii, un singur cuvânt poate avea multiple înţelesuri, în funcţie de contextul aşezat. În cazul de faţă, când spui “Dab-Bija” poate însemna “a arunca sămânţa” sau “originea puterii”, “a trimite putere (omenească)”, “a trimite harul (de la Domnul)” , “a trimite sămânţa (sau a cauza ceva)”, “a comandă (o anumită) putere sau talent”,“a tine sub comandă/ stăpânire proprie direcţia unei puteri, sau a unui talent”, „sămânța norocului”etc.

În limba romani originală - dialectul Kalderaş - cuvântul “Bija” înseamnă tot “sămânţă”, iar în alte dialecte are şi semnificaţia de “frică” (fiind influenţat de termenul  saskrit „bhaya”= frică). În Şiva Purana apare expresia “garva-bīja-vivarjita” unde termenul “Bija” participă la descrierea originii ego-ului/ egoismului ca o sămânţă/ calitate nedorită de Şiva, la soţia sa. În Filosofia Şaivistă, termenul “Bija” este folosit pentru a explica “sămânţa/ originea” “pomului” tuturor dorinţelor  (rāga-bīja-samutpanna).

Raktabija apare ca nume de demon primordial, în legendele şaktiste şi nu numai, al cărui sânge a fost băut de zeiţa Kali, pentru a nu-l lăsa să atingă solul pentru a se mai înmulţi. Termenul de “rakta” înseamnă “sânge” în sanskrită, iar “bija” sămânţă” – aşadar acest “demon prim” cu numele de RaktaBija reprezenta sămânţa tuturor demonilor, la începutul lumii. În sistemul Vedanga (aplicarea practică a Vedelor) mai apare termenul de Raktabija cu sens de “sămânţă roşie” confirmând legătura cu sângele (Bhrat Samhita cap.8). În funcţie de context, “raktabija” mai ajută şi la definirea unor obiecte şi stări precum vopsea roşie, sau fructe roşii, sau pătat cu roşu, nervos sau pasional la extrem, vopsit în roşu, pată de sânge, metal roşu/cupru etc.   

Biju este un nume popular în India de astăzi, inclusiv în regiunile Bihar, Bengal (Nord-Est) şi Kerala (Sud-Vest). Unele surse explică legătura dintre termenul “Biju” cu cel de “Viju” sau « Vijaya » – care semnifică « victorie » în Sanskrită, dar nimeni nu poate contrazice adevărul că termenul sanskrit nemodificat “Bija” există de sine stătător, aşadar nu poate fi (re)definit în esenţa sa prin altă rădăcină, ci eventual doar îmbogăţit cu semnificaţii adiţionale.

În Ganita Şastra (scripturile străvechi ale Matematicii Vedice), Bija Ganita înseamnă “ştiinţa calculului cu elemente” cunoscută mai târziu în lume cu numele de “Algebra” deoarece la această ştiinţă a contribuit cu nişte completări înţeleptul persan Al-Khwarizmi, prin secolul al 9-lea era noastră, în lucrarea sa Al-Jabr – lucrare descrisă de însuşi autorul său ca o “Completare” sau “Armonizare” – a unei ştiinţe mult mai vechi, a lumii (în comparaţie cu doar Persia- actualul Iran). 

Latinii medievali, mai preocupaţi de interesele lor imediate, nu au adoptat lucrarea conform dorinţei autorului său, conform Principiului Adevărului, ci au preluat-o schimbându-i numele în “Algebraica” – in scopul probabil de o “europeniza” lucrarea.

În limba română, avem multe cuvinte care conţin rădăcina sanskrită „bij” precum „bijoi” (şipot de izvor în anumite zone din ţară), „bijuterie” (o sursă de plăcere vizuală şi materială), sau  verbul vechi „a obijdui” care înseamnă "a asupri", "a trata cu o mare cruzime"/ demonică. 

Avem chiar şi un vin numit Dabija, provenit din străvechile domenii viticole şi vinicole numite Panciu – chiar şi acest nume venind din termenul sanskrit “panci” care indică "cinci" - sau cele cinci domenii de la poalele Carpaţilor. 

Procesul ancestral de vinificaţie dar şi alte industrii şi meserii tradiţionale precum olăritul, prelucrarea metalelor, oieritul sau artele războiului sunt descrise, în limba română, prin cuvinte originale pur sanskrite, de cele mai multe ori neschimbate nici ca formă şi nici ca sens, spre exemplu: 

Panciu, vin, maturat, matur/ maturizat, mătură, viaţă, vană, vamă, vamal, vameş, navă, apa, supt, om, cana, pahar, Putna, apus, a ara, arat, sarat, supărat, apărat, arată, suparată, apărată, aparat, a arăta, dur, durată, arătată, supărată, ras, râs, sur, surată, însurat, azur, surâs, căliu, zurgălău, a arde, Agnita, Mangalia, soare, viţă, şir, şiră, şură, manuş, manta, hatman, manea, a emana, roman, cuman, Coman, uman, taman, suman, otoman, duşman, morman, sarman, pomană, prescură, malai, mamaliga, urdă, manie, urgie, urlet, a urla, urmă, a urmări, mână, mană, ştir, manastire, prană, tamâia, sus, şuţ, susur, Tămaş, tălmaci, nas, naş, naşa, nasa, năşit, batri, fratri, matri, patri, cumatri, crud, crudă, cuscru, Iscru, Iscrulescu, pană, cupană, copană/ copănel, pănuşă, Puşa, păpuşă, puşca, pândar, pandur, pat, puţ, a puţi, a se împuţi, mică, ageamiu, Agamiţă, mic, Pârvu, Panduru, Petru, piatră, pingea, pisică, prag, damă, darmă, dram, dramă, şatră, şătrar,  ceată, rădăcină, cadru, rama, vas, co-vata, vaci, vatra, vatrai, puşkea, puroi, putred, acrit, lucratu, lucratura, amar, lauta, jale, jeleu, bute, bută, budană, cana, pahar, moroi, umoare, boare, Puşan, puştan, cioban, şuba, cuşma, mură, murat(ură), urat, urât, a urî, scandal, sara, sama, samana, pită, pâne, pană, pitit, carne, caş, caval, tambal, ketra, pur, pură, cal, car, har, caravana, căruţa, baba, calic, Lica, vid, avid, biru, samsar, danie, donaţia, duma, data, drona, iapa, iad, itihasa, mitră, primăvara, vara, văr, var, varuit, a rupe, a muşca, kir, loc, lac, lacăt, lavă, dar, Dan, Deva, Iaşi, Duca, Saveta, Sava, Sima, Maricel, Maricica, Tinka, Titi, Cati, Didi, Stan, Radu, Rada, Andra, Anda, Maia, Mara, Smaranda, Mina, Mera, Sumeru, Simeria, măr, a se mira, mata, măta, matali, nană, ţaţă, ţâţă, raţă, ţară, ţăran, ţarina, ţurloi, a chica, chică, mâţă, muc, bal, tambal, bală, balama, balaur, bucălat, lat, dragon, drag, Dragobete, drac, vrajă, pramatie, preş, acaret, agarici, nărod, norod, noră, agrar, ogor, odaie, ora, hora, gura, gaura, Nica, Necula, Nicula, Nilă, Ţiriak, Preda, mura, murmur, prelat, pretor, pretcar, preţ, râie, raia, rai, rânjet, râşniţă, sită, Siţa, ceară, a cere, cer, a rade, răşină,  rege, vădan, vecin, a vedea, vadă, livadă, vedere, vidanja, vîj, vijelie, vită, Vitan, Jana, jir, vidia, viran, virană, vir, viril, vier, a vira, Vica, Râşnov, Rupea, Rică, Sandra, Sanda, sandal, sandală, a găti, a se găti, Gătaia, regată, beregată, legată, delegată, argată, agată, gata etc.