Jyotividya

Termenul „şatră”, care este asociat cu așezările temporare ale romilor, are o istorie lingvistică și simbolică mult mai adâncă decât pare la prima vedere, sau doar ce vedem în Dicţionarul explicativ al limbii române.  Deși în limba română arhaică și în cultura populară balcanică termenul desemnează o tabără militară, precum şi un grup nomad organizat, o analiză mai atentă dezvăluie origini care trimit la cultura vedică, mai precis la conceptul sanscrit Şattra ( सत्र ). În textele sanscrite clasice, Şattra are mai multe înţelesuri, toate relevante în cadrul vieţii religioase și ritualice ale vremurilor. În primul rând, Şattra desemnează un tip de sacrificiu colectiv, adesea de lungă durată, practicat de brahmani (casta preoţească) și alţi aspiranţi la perfecţionare umană în păduri sacre precum Naimiṣa – o „pădure a povestirilor” care apare în Mahabharata, Ramayana, Kalika Purana şi alte lucrări fundamentale ale acestei lumi, pierdute în memoria vremurilor, ca origine - sau în al...

  Ţară sau Patrie ? Termenul „țară” provine dintr-o rădăcină adâncă din Era Vedică, evocând ideea unei mame primordiale, protectoare și generatoare de viaţă, vitalitate şi prosperitate. Un studiu comparativ între zeița vedică Tārā și figura folclorică românească Baba Vrâncioaia relevă paralele surprinzătoare, sugerând un arhetip ancestral al maternității legate de ideea de ţară și identitate. În mitologia vedică și în cele mai multe Purane majore (cum ar fi Vishnu Purāṇa sau Bhagavata Purāṇa), Tara este o zeiță importantă, soția lui Brihaspati - preotul zeilor (deva-guru). Povestea ei este marcată de un episod dramatic și pasional: se îndrăgostește de Ciandra (zeul Lunii) și îl părăsește pe soțul ei. Această infidelitate declanșează un conflict cosmic, un adevărat război între facțiuni divinecare care amenință echilibrul universului, fiind oprit doar prin intervenția lui Brahma. Din legătura cu Chandra, Tara îl naște pe Budha (zeul Mercur), simbol al inteligenței și comunicării...