Provenienţa sanscrită a unor concepte fundamentale la români

Termenii Caş, Arpacaş, Casă, Acasă au o origine străveche, sanscrită.

În scripturile sanscrite, în primul rând apare numele „Kaśyapa”, un mare înțelept (dintre cei 7 Rişi/ Saptarişi) considerat părinte al multor neamuri, care a dat naștere unor concepte legate de originea omenirii, a hranei, vieţii şi echilibrului. 

Din aceeași rădăcină se formează „Akaş”, care înseamnă cer, spațiu al purităţii superioare, liniște, puterea de a lega lucrurile împreună, dând coerență și pace întregului univers. În dicţionarul sanscrit, Ākāś apare cu înţelesul de „a străluci”, „a vedea”, „a găsi [cu sensul de „a recunoaşte”. În limba moderă nepaleză are sensul de „lumină divină”, „rai” şi „cer”. Ori de câte ori rostim cuvinte precum „caș” sau „arpacaș”, evocăm fără să știm o moștenire lingvistică și spirituală veche de mii de ani, care ne leagă de rădăcini indo-europene comune și de ideea de hrană sacră și echilibru cosmic.

Interesant este că și numele cetății sacre „Kāśī” / pronunţat „Caşi” (azi redenumită Varanasi), unul dintre cele mai importante centre spirituale ale Indiei moderne și lumii actuale, are aceeași rădăcină și semnificații: locul unde se întâlnesc viața și moartea, iluzia și adevărul, armonia și haosul, sacrul şi profanul, moartea şi reînvierea.

În scripturile străvechi despre Arhitectura Vastu (Vastu-Şastra un sistem scriptural mult mai vechi decât sistemul Feng Shui preluat mai târziu din Vastu cu modificări), Ākāşa se traduce prin „spaţiu” cu sens de „eter” - unul dintre cele Cinci elemente primare (Pañcia- bhūta) care constituie componentele fundamentale ale lumii. Este elementul „cel mai subtil”, prezent peste tot și suport pentru celelalte patru elemente (Pământ, Apă, Aer, Foc). Eterul este, practic, prezentat drept cel de- „al cincilea element”. Eterul este invizibil, infinit și nu are formă sau masă concretă. Datorită prezenței și echilibrului acestor cinci elemente, planeta noastră susține viața. Spre deosebire de pământ (care are consistență și formă), eterul este total subtil și imaterial. Acesta este prezentat în scripturi ca neavând nici gust, nici miros şi nici nu poate fi atins. Aceasta înseamnă că eterul nu poate fi perceput prin simțurile obișnuite, ci fiinţa umană trebuie să îşi dezvolte un alt simţ să poată percepe (şi chiar amplifica) eterul.

În corpul uman, există tot cinci tipuri de „bhuta” (elemente) corespondente celor cinci elemente universale:

(1) Pământul (Bhu sau Bhūmi sau Pṛthivī) se regăsește în corpul uman atât prin celula fizică a corpului vizibil, cât și prin Apana – o energie instinctuală care ne trage în jos (subteran) şi de care se pot „agăţa” diverse entităţi/ duhuri inferioare omului. Apana este responsabilă pentru toate procesele de eliminare din corp, nu doar toxine, ci și pentru reglarea sistemului hormonal care permite reacția de fugă în situații de pericol (adrenalina) și alte mecanisme esențiale de supraviețuire. Pământul se manifestă și în stabilitatea psihică, constituind rădăcina securității și a forței de supraviețuire, oferind suport și rezistență atât corpului, cât și minții.

(2) Apa (Jala) se regăsește în corpul uman prin Vyana – energia conservării. Datorită acestei energii, corpul rămâne funcțional și nu putrezește cât timp ființa este vie. La moarte, aceasta este prima energie care părăsește corpul. De-a lungul istoriei, oamenilor li s-au transmis de către ierarhiile cerești anumite cunoștințe despre „curățarea apei” din corp. Astfel, în cele mai vechi culturi se desfășurau ceremonii de botez, atât pentru nou-născuți, cât și mai târziu, în care preoții efectuează o anumită „programare pozitivă” a apei din corpul respectiv, pentru a sprijini dezvoltarea armonioasă, fizică și psihică, a ființei umane. Apa poate curăţa Pământul/ Bhumi dar şi elemente inferioare de sub pământ. De unde importanţa ritualurilor de purificare a apei atât imediat după (re)naştere cât şi pe tot parcursul vieţii.

(3) Aerul (Vayu) se regăsește în corpul uman prin energia personalizată Udana. Aceasta rezidă în interiorul oaselor craniene, precum și în spațiile dintre mușchi și pleura care îi învelește. În oasele craniene – maxilar, frontal, etmoid și sfenoid – există cavități pneumatice umplute cu aer, numite sinusuri paranazale. Aceste cavități ușurează greutatea craniului, sporesc rezonanța vocii și protejează structurile interne. Fiecare cavitate are forme și capacități individuale, moștenite din familia din care faci parte. Aerul este prezent și în oasele urechii medii, cum este osul temporal – în casa timpanică și celulele mastoidiene – unde ajută la transmiterea sunetului și la echilibrarea presiunii. Vayu poate curăţa Jala/ Apa şi implicit pământul.

(4) Focul (Agni) numit "Pitta" in medicina vedica sau Ayurveda, se manifestă în corpul uman prin energia personalizată Samana, care guvernează temperatura internă personală, digestia și puterea de voință a individului. Fiecare persoană moștenește reglaje unice pentru temperatura sângelui, capacitatea de digestie și de asimilare a hranei, precum și o voință personală care îi influențează deciziile și acțiunile. În harta astrologică vedică a fiecărei persoane, se studiază bhava corespunzătoare pentru a evalua nivelul Samanei în corp și capacitatea sa de leadership, evidențiind modul în care energia interioară susține determinarea și autoritatea naturală. Agni devine astfel legătura subtilă între procesele fiziologice și forța interioară, integrând corpul, mintea și voința într-un echilibru activ. În harta vedică a persoanei, se studiază Lagna și 10th Bhava, precum și poziția Soarelui, pentru a evalua nivelul Samanei și capacitatea sa de leadership și autoritate în viață. Samana/ Focul din corpul oricărui individ poate curăţa Aerul/ Vayu şi implicit celelalte elemente inferioare. În tradiția vedică, Samana guvernează nu doar digestia fizică, ci și digestia emoțională și mentală – ne defineşte modul de procesare a informațiilor, emoțiilor și experiențelor. Un Samana puternic în corp ajută la claritate mentală și la transformarea emoțiilor în acțiuni constructive, benefice la o scară mai largă din societate. Un Samana echilibrat susține vitalitatea și rezistența la stres, fiind astfel energia liderilor care își mențin activă puterea superioară de decizie chiar și în condiții dificile. Un Samana activ nu doar procesează hrana fizică și informațională, ci hrănește și voința, ambiția și capacitatea de a transforma situațiile în viață. Echilibrul Samanei este esențial, deoarece stimulează forța interioară, inclusiv capacitatea de auto-vindecare, precum și încrederea în sine. Prin educație și practici conștiente, individul poate cultiva și îmbunătăți Samana în limitele stabilite de moștenirea sa.

(4) Eterul (Ākāśa) se regăsește în corpul uman sub forma Pranei personalizate. La naștere, Prana se află în corp într-o cantitate direct dependentă de familia din care faci parte, iar pe parcursul vieții, stilul de viață și obiceiurile personale pot crește sau diminua această energie vitală. În acest context, educația și ghidarea conștientă joacă un rol esențial în menținerea și amplificarea Pranei. În Ayurveda, medicina vedică, eterul este descris ca „vehiculul pelicular al vieții și al sunetului”, fiind principiul subtil care permite existența materiei. Fără această „peliculă”, nu ar exista niciun fel de materie în univers, iar viața însăși nu ar putea fi susținută. O persoană cu multă Prana în corp manifestă o vitalitate fizică remarcabilă, rezistența la oboseală și boală fiind sporită, iar procesele fiziologice precum respirația, digestia și circulația funcționează la parametri optimi. Mintea devine clară și agilă, capacitatea de concentrare și memoria sunt accentuate, iar luarea deciziilor se face rapid și corect. Emoțiile se echilibrează, anxietatea, frica și furia excesivă fiind reduse, în timp ce capacitatea de a rămâne calm în situații dificile crește considerabil. Puterea de manifestare și voința se intensifică, permițând individului să acționeze eficient, cu perseverență și cu un leadership natural. Sensibilitatea subtilă și intuiția devin mai dezvoltate, percepția asupra mediului și a relațiilor se rafinează, iar omul poate „simți” corectitudinea acțiunilor și intențiilor celorlalți. Nivelurile ridicate de Prana favorizează și echilibrul spiritual, sprijinind armonizarea corp-minte-spirit. O Prana abundentă conferă energie, echilibru și claritate, atât la nivel fizic, cât și mental și spiritual. Din perspectiva textelor vedice, corpul este văzut nu doar ca materie, ci ca un recipient al energiei vitale. Dacă această energie rămâne stabilă și armonioasă, ea poate influența structura și compoziția corporală inclusiv după moarte, ducând la stafidire și emanarea unui miros plăcut, ceea ce este perceput ca un semn de iluminare sau sfințenie.

În literatura Vastu-Şastra si Bharma-Sutras, Ākāśa se referă la unul dintre cele o sută de tipuri de temple. Aceste temple sunt clasificate în funcție de forma lor specifică, numărul de etaje și alte elemente comune, precum numărul de pavilioane, uși și acoperișuri. În lucrarea în Viṣṇudharmottarapurāṇa, spre exemplu, au fost enumerate o sută de tipuri de temple, printre care şi Ākāśa. Ākāśa nu este doar „etereul” ca element universal, ci desemnează și un tip de templu dedicat divinității, adesea asociat cu Rama sau alte aspecte (avatare venite pe Pământ, de-a lungul istoriei) ale lui Viṣnu.

Această semnificație s-a transmis în diverse limbi și culturi, ajungând în limba română sub forme multiple, printre care şi „caș” (hrana simplă, elementară, de bază a păstorilor și luptătorilor) precum şi „casă” şi „acasă” – un spaţiu personal, sacralizat doar împreună cu cei apropiaţi, din acelaşi neam. Tot de aici provine şi cuvântul „arpa-caș”, boabele decorticate de grâu sau orz, folosite în ritualuri religioase, la pomeniri și la hrană de supraviețuire, simbolizând legătura dintre viață, moarte și sacralitate. „Arpa” provine din rădăcina sanscrită arp- / arpayati / arpaṇa, care în textele vedice și post-vedice are sensul fundamental de „a oferi, a pune, a dedica, a preda, a depune”. De aceea, coliva care este făcută din Arpa-Caş este dată de pomană, este oferită altora. Actul de arpana nu este doar un gest material, ci o mișcare a energiei de la individ spre cosmos, un mod de a lega ceea ce este particular cu universalul. Arpana este o mișcare de energie de la individ către cosmos.

Arpana se referă la „dedicare” și reprezintă una dintre cele nouă forme (nava-dhā) ale devoțiunii/ evlaviei (bhakti), așa cum este explicat în Śivapurāṇa, unde Lord Şiva i-a spus zeiței Satī:

„[…] O zeiță Satī, ascultă, îți voi explica marele principiu prin care făptura plină de remușcări devine un suflet eliberat (mukta). […] Devoțiunea/ Evlavia (bhakti) față de mine este considerată drept dătătoare atât de plăceri lumești, cât și de mântuire (Mokşa). Ea poate fi atinsă numai prin grația Mea. Devoțiunea/ Evlavia este de nouă feluri (navadhā) [printre care și arpaṇa]. Nu există nicio deosebire între devoțiune și cunoașterea desăvârșită. Persoana care este absorbită în Evlavie se bucură de fericire veșnică. Cunoașterea desăvârșită nu se pogoară niciodată asupra unei ființe vicioase, ostile Evlaviei. […] Potrivit învățaților, o zeiță, cele nouă forme auxiliare sunt [printre care și arpaṇa, „dedicare” …]. O, Śiva, subdiviziunile acestora au fost de asemenea explicate”.