Tara sau Patria?

 

Ţară sau Patrie ?

Termenul „țară” provine dintr-o rădăcină adâncă din Era Vedică, evocând ideea unei mame primordiale, protectoare și generatoare de viaţă, vitalitate şi prosperitate. Un studiu comparativ între zeița vedică Tārā și figura folclorică românească Baba Vrâncioaia relevă paralele surprinzătoare, sugerând un arhetip ancestral al maternității legate de ideea de ţară și identitate.

În mitologia vedică și în cele mai multe Purane majore (cum ar fi Vishnu Purāṇa sau Bhagavata Purāṇa), Tara este o zeiță importantă, soția lui Brihaspati - preotul zeilor (deva-guru). Povestea ei este marcată de un episod dramatic și pasional: se îndrăgostește de Ciandra (zeul Lunii) și îl părăsește pe soțul ei. Această infidelitate declanșează un conflict cosmic, un adevărat război între facțiuni divinecare care amenință echilibrul universului, fiind oprit doar prin intervenția lui Brahma.

Din legătura cu Chandra, Tara îl naște pe Budha (zeul Mercur), simbol al inteligenței și comunicării. Pe lângă Budha, Tara mai are, din căsătoria cu Brihaspati, şase alţi copii. Se menționează Kaşa (un rişi/ înţelept important), Kesari/ Kuşadhvaja, fiica Romaşa, și alți fii.

Coincidental sau nu, Romaşa mai este şi una dintre cele 108 Pāñcarātra Saṃhitā menționate în texte clasice precum Kapiñjalasaṃhitā, Puruṣottamasaṃhitā și Bhāradvājasaṃhitā – aceste tratate se refera la teme legate de arhitectura templelor, ritualuri, alegerea preoților (aciarya) și iconografie.

Vezi şi:
Romaşa Samhita - Pāñcarātra-āgama (Catalog canonic)

 Termenii “patrie” sau “patrimoniu” sunt mult mai noi, proveniţi din latină, creaţi pentru a descrie supremaţia elementului masculin, patriarhal. Imperiul Roman a moștenit limba latină şi standardizat-o ca limbă oficială a administrației și culturii sale. Roma a avut un rol fundamental în instituționalizarea limbajului ca instrument de putere și ideologie. Odată cu extinderea imperiului și ulterior cu creștinarea lui, limba latină a devenit vehiculul dominant prin care s-a transmis nu doar religia, ci și viziunea romană despre lume, ordine socială și ierarhie. Termeni precum „patrie” (adică „țara tatălui”) sau „patrimoniu” (din patrimonium, „moștenirea tatălui”) reflectă limpede o orientare patriarhală a gândirii romane, în care autoritatea și continuitatea erau asociate în mod esențial cu figura masculină. Astfel de concepte au fost nu doar lingvistice, ci şi ideologice, întărind poziția bărbatului ca centru al vieții politice, religioase și familiale. În acest context, limba latină a devenit un instrument de consolidare a patriarhatului, prin modul în care a definit și codificat lumea. Religia creștină, odată adoptată ca religie oficială a Imperiului Roman, a fost influențată de aceste structuri de gândire, iar forma sa instituțională (biserica) a moștenit multe dintre acestea. Şi cu toate acestea, valorile anterioare Imperiului Roman nu puteau fi şterse cu desăvârşire, mai ales cultura preexistentă din regiunea Munţilor Carpaţi.

Vezi şi:
Puranele, Itihasa şi Legende Carpaţilor

În folclorul românesc, Baba Vrâncioaia este o figură feminină puternică, o reprezentare a înțelepciunii și rezistenței montane. Termenul “Baba” însuşi vine din limba sanskrită şi se referă la “adevărată maestră şi slujitoare a artelor înţelepciunii”. În Hindi, cuvântul “Baba” înseamnă bunic sau om bătrân, sau ascet. Ea este cunoscută ca o femeie înțeleaptă și curajoasă, mamă a șapte feciori (Bodea, Spirea, Negrila, Spulber, Barsan, Pavel si Nistor)  care devin apărătorii Țării Vrancei, simbolizând forța, curajul și spiritul de sacrificiu al acestei regiuni carpatice. Paralelele dintre zeiţa Tara și Baba Vrâncioaia sunt izbitoare și sugerează un arhetip comun. Ambele figuri feminine sunt asociate cu șapte fii, care joacă un rol crucial în definirea și apărarea unui spațiu, fie el cosmic sau terestru. Acest șapte este simbolic pentru plenitudine, totalitate și sacralitate, în diverse culturi. Maternitatea și „Țara” devin inseparabile. Atât Ţara ("mama unui neam") cât și Baba Vrâncioaia (mama Vrancei) întruchipează ideea de „țară” nu doar ca teritoriu fizic, ci ca o entitate vie, născătoare, ocrotitoare la nivel spiritual, simbolizând rezistenţa, continuitatea și identitatea unui popor străvechi.

Este interesant de remarcat că în limba sanscrită, care este limba primordială, Tārā mai înseamnă „stea”, „ghid” sau „protecție”. Aceste sensuri se regăsesc simbolic în rolul matern și în ideea de ţară ca „acasă”, spațiu protejat. Interesant este că și termeni precum "Kaș" / “Casa” / “Kher” și "Akașa"/ “Acasă”, tot din limba sanscrită primordială, pot fi legați de această viziune. "Akaşa" se referă la spațiul primordial, eterul sau esența din care derivă toate lucrurile, în timp ce "Kaș" se referă la lumina din spațiul primordial. Această conotație a spațiului fundamental luminat, protector și generativ, se armonizează perfect cu ideea de „țară” ca loc de origine și siguranță. Când spunem „țara mea”, evocăm o linie continuă a unui principiu matern originar, fie din mit, fie din folclor.

Numele unor localităţi din actuala Românie încă poartă vii originile vedice / sanscrite, spre exemplu, cele de mai jos:

·         Abram, Abramut (Sansk. Ābrahmā – pornit din Brahma, unul din avatarele lui Dumnezeu, spre în jos. Ceva necurat, necast, neacompaniat de devoţiune sau evlavie, separat de Brahma sau fără Dumnezeu.

·         Acas (Sansk. Akaş)

·         Acatari (Sansk. Atari – a avea poftă de ceva, a proteja, a patrona)

·         Amara (se referă la divinitate, la cei şapte înţelepţi – SaptaRişi - precum şi la un oraş al divinlui Indra, aflat pe coasta estică a Muntelui Meru (potrivit Parākhyatantra 5.66)

·         Agnita (Sansk. Agni – foc)

·         Arieşeni (Sansk. Ar = numărul şase; Sansk. Ari = străin sau inamic, potrivit Śivapurāṇa 2.4.5)

·         Arad (Sansk. Ardra – o stea din semnul Gemenilor, nume modern Betelgeuse, parte componentă a Constelaţiei Orion. Sansk. Ārādha – gratificare, a oferi omagiu. *vezi şi Radha - Rădeşti

·         Avram (Sansk. Brahma, Abrahma)

·         Babadag (Sansk. Baba – persoană înţeleaptă + Nep. Dag - Scandal, pată de ruşine, stigmă, cicatrice de la o rană prin arsură)

·         Bihor (Bihara – centru de educaţie, centru şcolar închis/ protejat, în perioada vedică şi budistă a secolului al  8 - lea )

·         Canara / schimbat în Ovidiu, jud. Constanţa (Sansk. Canara – un copac foarte înalt şi frumos. Sansk. Cāṇārarūpya – nume de sat.

·         Calaraşi (Sansk. Timp + Sansk. Raşi= zodie)

·         Călugăreni (Sansk. Kaal - timp, zeiţa Kali + Gara – a înghiţi, otravă, antidotul unei otrave, a răni, a bea)

·         Campu-lung (Sansk. Campu – o formă de literatură Sanskrită) smilară cu stilul drama (kāvya) sau epic (kathā)

·         Cara Omer / schimbat în 1926 Negru Vodă jud. CT (Sansk. Cara – un fiu al lui Devajani, a se mişca, un Yakşa. Un spion al regelui. Sansk. Cāracakṣu – rege.)

·         Caran-Sebeş (Sansk. Carana – se referă la ritualuri magice ale purităţii şi adevărului, din curentul Şaktist. Sansk. Picioare. În Jyotişa/ Astrologie Carana se referă la o anumită fază a Lunii, din calendarul lunar, mai precis o carana este o jumătate de tithi/ zi lunară )

·         Coșoaia (Sansk. Koşa – un râu din care oamenii Bharatei beau zilnic. Un tezaur de mantre / rugăciuni. Un container. Una din cele 54 de raze ale chakrei Anāhata (în zona inimii)

·         Covaciu (Sansk. Kavach – armură, scut, protecţie)

·         Covasna (Sansk. Cova – mâncare non-vegetariană / impură + Sansk. Sna – sufix folosit de Panini pentru rădăcinile de categorie 7 şi 9; Sansk. A se îmbăia, a performa o ceremonie religioasă de îmbăiere după ce preotul casei şi- a încheiat vizita şi a plecat). Sansk. Sna - a se îmbăia după înmormântarea cuiva, a se purifica după doliu.

·         Deva (Sansk. Deva - înger sau sfânt, specie divină, deasupra omului)

·         Galaţi (Sansk Gala – gât)

·         Găvanu-Burdea (Sansk. Gava – vacă, vită)

·         Găureni (Sansk. Gaura – un munte din insula Kuşa (Bhīṣma Parva, Chapter 12, Verse 4). O fiinţă blondă sau palidă, alb-gălbui)

·         Gura Văii (Sansk. Gura – formulă, instrument)

·         Hădărău / Hărădău (Sansk. Harada – nume de persoană precum şi nume de locaţie des întâlnite, din vremea Mahabharatei (cf. IX.44.11)

·         Hărăstaș (Sansk. Har - *vezi Harghita + Sansk. Asta – apus de soare, opt tipuri de Ketu / un fel de “comete”, un munte care aparţine Diviziunii de Vest > Apara sau Aparadeşa – clasificate sub constelaţiile Jyeştha, Mula şi Purvaşadha (Bṛhatsaṃhitā cap. 14: „Țările Pământului, începând din centrul Bhārata-varşa și continuând în jur spre est, sud-est, sud etc., sunt împărțite în 9 diviziuni, corespunzătoare celor 27 de asterisme lunare (nakşatra), câte 3 pentru fiecare diviziune, începând cu Krittikā. Constelațiile Jyeṣṭhā, Mūla și Pūrvāṣāḍha reprezintă diviziunile vestice (cunoscute ca Asta) [...]”

·         Harghita (Sansk. Har – a se comporta pur, “precum un şirag de perle” + Sansk. Gita – cântat, declarat sau povestit în formă cântată, nume dat versurilor sacre, lăudat, proclamat, numit în melodii şi cântece)

·         Iaşi (Sansk. Işvara – un alt nume al lui Şiva, avatar al lui Dumnezeu)

·         Mădăraș (Sansk. Madara – district, regiune, perimetru)

·         Mahalaua (Sansk. Mahala – un palat, castel, conac, clădire, secţiune, coloană, oportunitate, şansă, ordine, camere, un cântec auspicios, o sub-diviziune a “taluka” (palatului), un serai.

·         Mangalia (Sansk. Mangal - planeta Marte)

·         Marghita (Sansk. Mar – a vedea, a bate, a măsura, a se ucide reciproc în luptă sângeroasă, întâlnire sângeroasă, întâlnire gălăgioasă, a lupta pentru a ucide + Sansk. Gita - *vezi Har-Gita

·         Mera (Sansk. Meru – un munte de aur situat în mijlocul unui continent numit Jambu-Dvipa, format din nouă spaţii importante - navakhaṇḍa: Bharata, Hari, Kimpuruşa, Ramyaka, Ramana, Kuru, Bhadraşva, Ketumala şi Ilavrata. Sansk. Mera – mama lui Harişeṇa, din neamul înţeleptului Kaşyapa, de culoare gălbuie.

·         Mureş (Sask. Mura – un demon feroce născut de Danu, soţia înţeleptului progenitor Kaşyapa + Sask. Reş - a necheza, a mârâi, a urla). Conform Puranelor, Mura era un demon (Asura) cu 5 capete. El s-a trezit din somn sub ape, la auzirea sunetului lui Pāñcajanya. Capetele sale au fost tăiate de Kṛişna. Cei șapte fii ai săi, conduși de Pitha, au înviat și au fost ulterior uciși de Garuda, care păzea marginile oraşului Prāgjyotişa; Mura a fost tatăl a 7000 de fii. Odată, Mura a fost șocat să găsească un morman uriaș de trupuri ale asurilor/ demonilor omorâți de zei. El s-a înfricoșat de moarte și a făcut penitențe, posturi foarte grele, ani la rând, pentru a-și invoca bunicul (Brahma). Acesta i s-a arătat și i-a cerut să spună ce dar dorește. Mura a spus: „Doamne, oricine ating cu mâinile mele în luptă, chiar dacă este nemuritor, să moară.” Brahma, părintele universului, i-a dăruit acest dar. (Capitolul 60, Vamana Purana). (Vezi Povestea lui Mura din Enciclopedia puranică de Vettam Mani)

·         Nirașteu (Sansk. Nira – apă, un sirop nefermentat, suc, lichior, a înceta. A oferi plăcere. Unul din feciorii reginei Malayāgarī şi regelui Candana din Kusumapura

·         Oraviţa (Sansk. Ora – existenţa prezentă şi oricare din cele viitoare, o stare de existenţă cea mai apropiată de prezent dar care implică şi existenţa unei vieţi viitoare + Sansk. Viţa – fir sacru, panglică ritualică sacră cu care se face o investire

·         Pănatul Nou (Sansk. Pana – o monedă, o promisiune, o regiune a adharmei dedicată lui Kali zeiţa distrugerii, a bea alcool sau a evita alcool)

·         Rachitoasa (Sansk. Rahita – destituit, loc abandonat, lăsat gol)

·         Rădeşti (Sansk. Radha – soţia lui Krişna)

·         Reşiţa (Sansk. Reş– formulat sub formă de sunet, a necheza, a mârâi, a urla + Sansk. Sita – unul din cele patru râuri cu originea în cer (Varāhapurāṇa cap. 82); Sita – soţia lui Rama)

·         Sacatura (Sansl. Saca – ultima linie, aproape de- a lungul, ataşat de ceva, om care se roagă la divinitate, a fi conectat, a înţelege bine + Sansk. Turi – război de ţesut, suveica)

·         Sântana (Sansk. Santa – un sentiment de linişte, cineva care este paşnic, fiul zeiţei Apa, una din cele opt Vasus + Sansk. Anna – hrană, mâncare bazată pe grâne coapte (sansk. anna-pana = mâncare şi băutură)

·         Satu-Mare (Sansk. Sat – a divide, sa fi separat, a fi dizolvat,a lăuda, etern, pur, divin, nobil. Corect, excelent, venerabil, adevărul absolut, descriere a lui Krişna – ca entitate “sat” perfectă, referindu-se la toate locuinţele, credincioşii şi avatarele lui Krişna

·         Sibiu (Sansk. Şibi - nepotul regelui - demon Hiranyakaşipu. Acest rege a avut patru fii:  Anuhrāda, Hrāda, Prahlāda şi Samhlada. Samhlada a avut trei fii: Āyuşmān, Şibi and Bākşkala. Acest demon (asura) s-a născut din nou și a trăit încarnat într-un rege cu numele Druma. (Mahābhārata, Ādi Parva, Capitolul 67, Versetul 8). Vezi articolul complet la Povestea lui Şibi din Enciclopedia puranică de Vettam Mani. De asemenea, „Nakula, în timpul turneului său (militar, de cucerire) triumfal în regiunile vestice, a cucerit regatul lui Śibi.” (Mahābhārata, Sabhā Parva, Capitolul 7)

·         Sighişoara (Sansk. Sic – a stropi cu stropi mici, a înmuia cu apă, a turna sau produce apă, a infuza, a impregna, a oferi apă, obiect de îmbrăcăminte, tivul de jos al unui obiect de îmbrăcăminte + Sansk. Işvara – un epitet pentru Şiva

·         Sihastru / schimbat în Sahastru (Sansk. Siha – Leu. Al treilea din cele 3 vise ale lui Trişala. O creastă, o rădăcină. Sansk. Astra – armă, instrument  se refera la armele magice din dotarea zeiţei Kubika precum şi la puterea rugăciunilor/ mantrelor. Sihastru s-ar traduce “persoana care are o armă a leului, sau protecţie a leului)

·         Sihlele / Sihlea din 1931 (Sansk. Sihla – parfum, odorizant, aromă cum ar fi tămâia, folosită în ceremonii religioase şi nu numai)

·         Stănceasca (Sansk. Sthana – un loc, o rezidentă, un punct de rugăciune în timpul unui festival religios, actul de a sta, a rămâne, a continua de a sta în acelaşi loc, a fi fix sau staţionar

·         Ștena / schimbat în Dacia jud. BV 1941 (Sansk. Stena – o persoană care fură, conform Manusmṛti 8.302. A fura, a tâlhări.

·         Suraia ( Sansk. Surya = Soare, Sansk. Surai = bogăţie, Sur - alb – strălucitor ca soarele)

·         Tănăsoaia (Sansk. Tanas – descendenţi, urmaşi, posteritate) [Ṛg-veda v, 70, 4.]

·         Tarnaveni (Sansk. Tarna – un viţel, făcut din iarbă, crescut cu iarbă + Sansk. Vani – claritate în vorbire, elocvenţa care se obţine prin slujirea lui Şiva, conform textului Şiva Purana 2.1.14, a cere, a pune o dorinţă, un alt nume dat lui Agni/ zeul focului

·         Țigănia / nume schimbat în 1964 Coşoteni, jud Teleorman (Sansk. Aţiganda – numele unei porţiuni de Timp – instrument folosit în Panchanga (o tehnică de studiu şi planificare a timpului); ati („foarte”) + gandā („pericol”, „obstacol” sau „greutate”) - Aţigandā este considerat, în astrologia vedică, un interval de timp nefavorabil (aşubha yoga), asociat cu obstacole, tensiuni, rezultate întârziate sau adverse, predispoziții spre suferință sau conflicte.

·         Timişoara (Sansk. Timi – ocean, un tip de peşte sau balenă, Semnul Peştilor, un peşte fabulor de o mărime impresionantă, + Sansk. Işvara - *vezi Sighişoara)

·         Tuşnad (Sansk. Tuş – a lovi, a răni, o ucide, a presa, a extrage ceva prin presiune, a deveni calm sau tăcut, a fi satisfăcut sau mulţumit,  + Sansk, Nad – a suna, a răsuna, a se auzi ca un tunet, a vorbi, a striga, a mârâi, a urla, a vibra, a umple cu sunet sau zgomot, a rezona, a cauza un sunet să apară, a abuza, a cenzura, a reproşa, a condamna)

·         Videle (Sansk. Vidya, Veda, Vidha – un fel, un soi, un mod, un pliu, prosperitate, a face, a produce un efect, o ocazie, a da contur, a crea, a fixa) *vezi satele Vida-Cartojani, Vida-Fotăchești, Vida-Furculești, Vida-Tămășești (Sansk. Tamas – o substanţă a indiferenţei spirituale, ignoranţă, haosul întunecat primordial, una din cele 3 calităţi ale sufletului (Tama, Raja, Satva)

·         Ucea Roşie (Sansk. Uccha – numele unui oraş asociat cu Varuna. Uccha se referă la una din cele 25 de ţări ale oamenilor numiţi “Kşetrārya”, situaţi în “mijlocul lumii” (Madhyaloka). Kşetrarii sunt o sub-diviziune a Arienilor (Arya adică „nobili” sau „oameni civilizați” ) născuţi în Mānuşottara şi în Antaradvīpas, din Madhyaloka (mijlocul lumii) - conform capitolului 2.3 [Ajitanātha-Caritra] din lucrarea Triṣaṣṭi Şalākāpuruṣa Caritra a lui Hemacandra (sec. al XI-lea). Această lucrare epică sanscrită povestește viețile a 63 de persoane ilustre din tradiția jainistă. Kşetrārya se referă la „persoane civilizate cu descendență legată de un loc” și reprezintă una dintre cele cinci clase de ārya (nobili/civilizați) fără puteri extraordinare (ṛddhi). Acești Ārya constituie una dintre cele două clase de ființe umane, conform lucrării Tattvārtha Sūtra 3.46, o lucrare filosofică jaină din secolul al II-lea.

·         Vaida-Recea (Sansk. Vaida – un om învăţat, cunoscător printre altele de medicină naturistă / Ayurveda. Un om înţelept. Soţia unui om înţelept.)

·         Valasut (Sansk. Vala / Bala – un demon din Padma Purāṇa, un nor, o forţă armată + Sansk. Sut – a mări, a augmenta, un fiu, un povestotor talentat, un fir *sutta)

·         Vidra (Sansk. Vidra - sfâșiere, despicare, străpungere, o fisură, gaură, cavitate)

·         Vrancea (Vran = Sunet, a răsuna sau a răni + Caya= buchet, snop, ansamblu, colecţie, poarta unei cetăţi, scaun. Sansk. Chaya –umbră, sau o clonă a Lunii. Chaya mai este una din cele opt Matras (Matrikas) născută din corpul lui Şaşini, conform lucrării Kubjikāmata-tantra. Aceste opt sub-manifestări (mātṛ), inclusiv Chāyā, simbolizează o conexiune cu luna. Ele sunt prezidate de Bhairava Krodha și de consoarta sa, Vaişṇavī.