Rusaliile sau Matrikas

 Sărbătoarea Rusaliilor are origini precreștine și reprezintă unul dintre cele mai complexe ritualuri magico-religioase din cultura populară românească, moștenit din vremurile Vedice. Deși astăzi este asociată cu sărbătoarea creștină a Pogorârii Duhului Sfânt, în tradiția populară Rusaliile au o semnificație diferită, cu rădăcini mult mai vechi decât Creștinismul.

La Rusalii, se dansează Călușul, un ritual vindecător al pământului, care inițial era dansat doar de femei. Călușul marchează începutul verii și are rolul de a îmblânzi sau alunga spiritele rele. Acest joc ritual era — și este încă — folosit ca un rit de vindecare a bolilor, în special a anumitor afecțiuni nervoase. Călușarii sunt personaje mistice, aflați într-o stare de transă, care joacă rolul de vindecători și protectori ai comunității. Uneori, în timpul dansului, bolnavii sunt aduși în mijlocul călușarilor pentru a fi vindecați.

Rusaliile mereu au semnificat şi o mare petrecere populară, la care participa întreaga comunitate, acest dans aducând auspicii de belşug şi sănătate colectivă. Se purtau pelin, usturoi sau leuștean la brâu sau la piept pentru protecție împotriva Rusaliilor.

În mitologia populară românească, Rusaliile sunt ființe fabuloase, adesea asemănate cu ielele — spirite ale naturii, zâne capricioase. Ele pot fi binevoitoare, dar și profund periculoase, aducând boli sau nebunie celor care le supără. Dansează în cercuri ritualice și pot induce transă celor care le privesc fără permisiune, ba chiar pot provoca moartea. Sunt legate de spațiul dintre lumi — între viață și moarte, între natură și spirit. Se crede că sunt sufletele fecioarelor moarte tinere sau ale femeilor nefericite, care dansează noaptea în cercuri magice, lăsând urme pe pământ numite „horbote” sau „jocurile ielelor”. În cultura populară, sezonul Rusaliilor se întinde pe mai multe zile — în unele regiuni chiar o săptămână sau mai mult — în timp ce în biserică sărbătoarea a fost preluată să țină o singură zi, cea de-a 50-a zi după Paște (Cincizecimea).

În perioada Rusaliilor nu se lucrează, mai ales în zilele de luni și marți de după sărbătoare, deoarece în credința populară se crede că astfel se pot atrage pedepse din partea ielelor. Din punct de vedere astrologic, Marte se află la zero grade și câteva minute în semnul Leului, abia schimbând zodia după perioada de debilitare din Rac. Marte încă este instabil, până tranzitează la 2 grade în noul semn. Astfel, zilele de luni (guvernată de Lună) și marți (guvernată de Marte) pot acumula energii nefavorabile pentru muncă, semnarea unor contracte importante sau mutarea în casă nouă. Tot în această perioadă, nu se organizează nunți.

În tradiția vedică și puranică, găsim un tipar foarte similar în grupul de zeițe numite Mātrikās – „Mamele” sau „Femininele originare”. Ele apar în grupuri de obicei de 3, 7, 9 sau 13, simbolizând cercul magic și plenitudinea feminină. Sunt asociate cu dansul ritual, transa și spațiul dintre lumi. În literatura vedică și puranică este povestit demonul Andaka, pe care Shiva nu-l poate învinge singur. El se adresează mamei sale, Aditi, Mama Primordială, care îl instruiește pe Kanya (Semnul Fecioarei) să creeze o armată de zeițe războinice, făurite din luturi medicinale, numite Mātrikā. Printre ele se numără Kali, Brahmani (sau Brahmi), Vaishnavi, Maheshvari (sau Rudrani/ Maheshi/ Shivani), Kaumari, Varahi, Indrani, Chamundi (sau Ciarcika), Narasimhi, Yogishwari, Vinayaki și altele. În cultura vedică, Mātrikā reprezintă forma puterii feminine brute (shakti), care echilibrează sau completează acțiunea divinității masculine. Aceste zeițe apar în Kalika Purana, dar și în Shiva Purana sau Devi Mahatmya, ca forțe cosmice create să învingă demoni, atunci când zeii masculini eșuează.

Vezi şi:
Legendele Carpatilor